Nimic nobil in talcul adanc al Manastirii Argesului

14 10 2008

Nimic nobil in talcul adanc al Manastirii Argesului: Zidirea aproapelui in temelia inaltarii de sine, Calea „Din Cale-Afara” pavata cu morti, Arcuri de Triumf ctitorite din munti de cadavre. Altminteri, discreta, timida ratare…

T. Basilic





Strutul nu poarta ochelari

3 12 2007

Egoismul este o pereche de ochelari cu lentile heliomate. Cu cat primesti mai multa lumina cu atat imaginea se adapteaza si devine mai intunecata.

Sa va spun povestea lui X. Un personaj obisnuit desi in felul sau unic. Intr-una din zile, din neatentie sau incredere oarba, s-a lovit de pragul de sus. Nu, pe bune. Va puteti inchipui un local cu tipic ardelenesc, un fel de beci cu bolta unde intr-un mediu familiar si rustic oamenii se simt bine. Din pacate, coborand in graba treptele, X nu a observat ca tavanul se repezea cu lacomie spre crestetul capului sau. Lovitura a fost destul de puternica si dupa cucuiele ramase, omul nostru avu o revelatie. Se pare ca totusi nu vedea prea bine si se gandi ca e partial miop. Lucru evident, s-a dus la control si si-a luat ochelari cu lentile heliomate. De acum observa obiectele de departe si chiar mai mult se proteja nu numai de pericolele ce apareau in fata lui la tot pasul ci si de simplele raze de soare.

M-am intalnit cu X chiar ieri. Am avut o discutie neobisnuit de deschisa si sincera. Imi priveam reflexia in ochelarii sai fumurii si il intreb asa ca de la amic la amic:

– Prietene, uneori simt ca datorez atat de mult celor ce m-au ajutat sa fiu ceea ce sunt azi. Nu stiu cum as fi ajuns pana aici fara ei. Ai simtit vreodata ca poate ai facut prea putine din recunostinta?

– Hai sa nu ne imbatam cu apa rece! imi zice. Nimeni nu iti da nimic gratuit. Parintii te ajuta fiindca au fost si ei ajutati la randul lor si asteapta ceva de la tine. Vor sa devii tu realizarea vietii care dainuieste si cand ei nu mai sunt. Copii tai te ajuta numai de teama ca la fel cum se poarta ei cu tine se vor purta si copiii lor cu ei. Prietenii te ajuta numai ca sa fie ajutati. Iubita te iubeste numai ca sa fie iubita si sa nu fie singura pe Pamant. Pana si Dumnezeu se „sacrifica” pentru ca tu sa il recunosti si sa ii asculti poruncile. Iar mantuirea e si ea simpla dorinta a noastra de a avea mai mult, de a nu pierde totul cand murim. Biserica si religia te ajuta sufleteste numai ca sa aiba putere, influenta, avantaje si un trai comod, lipsit de grija zilei de maine. Societatea te sprijina si te protejeaza numai ca sa poata membrii ei primi avantaje unii de la altii iar conducatorii de la toti. Angajatorul te plateste, iti da bonusuri , concedii, numai pentru ca el sa castige de pe urma ta. Toate statele cu ajutoarele lor sociale, cu invatamantul si sanatatea, cu legi si reguli in toate domeniile le fac doar pentru a detine controlul si a nu lasa „elemente nefericite” sa afecteze buna desfasurare a planurilor tuturor. Oamenii se supun sistemului pentru avantajele sistemului. Lupta pentru pace, media si vedetele, actiunile caritabile si campaniile de imagine, toate sunt facute pentru ca cineva, undeva, are un interes sau o frustrare. Pana si toate crimele si rautatile de pe Pamantul asta au o explicatie simpla in nevoia cuiva de ceva si lupta de a obtine acel lucru. Nu e nimic diabolic in asta doar ca unii distrug prea mult din ceea ce vor altii si atunci acestia din urma ii pedepsesc pe vinovati iar cei neimplicati ii sustin fiindca le e frica sa nu pateasca la fel . Asa ca amice asta e realitatea : 80% e ipocrizie dar 100 % lumea e interes.

Dragul meu X. Ma bucur ca ai avut curajul sa spui cu glas tare ceea ce simti acum, Se pare ca dupa ce te-ai lovit si ti-ai cumparat ochelari vezi lucrurile mult mai clar. Prima reactie a celor ce aud asa ceva de la tine ar fi sa te lase in lumea pe care ti-ai construit-o si de care esti asa de sigur. Ti-ai acoperit ochii si poarta sufletului si privind in lentilele tale intunecate mai poti vedea doar un zid al plangerii cuprins de iedera si venin. Spui ca interesul fiecaruia e singurul lucru real pe lumea asta. Se vede ca nu ai iubit. Sunt multi , multi oameni care sunt gata sa moara si chiar o fac daca este nevoie pentru dragoste. Sa fii gata sa mori pentru cineva sau ceva fara sa stii ce urmeaza dincolo de moarte, cunoscand doar ca nu vrei ca lucrul la care tii sa moara . Sa iti cresti copiii dand multe din viata ta in fiecare zi fara sa te astepti ca viitorul lor sa fie asa cum il vrei ori anticipezi. Sa ajuti pe cei ce te-au ranit cumplit numai pentru ca au nevoie de ajutor, desi stii ca sunt mai multe sanse de recunostinta de la straini decat de la dusmani. Sa sprijini in mod anonim pe cei lipsiti sau neajutorati constient fiind ca e prea putin meritul tau in a face asta. Sa stii ca umanitatea e ceea ce te reprezinta si ca nimic din ce ai sau ai putea sa ai nu are mai multa valoare. Sa stii ca umanitatea aceasta ce iti vorbeste de constiinta, de compasiune, de dragoste si mila e nimic altceva decat asemanarea cu Dumnezeu. Sa stii ca sa fii mai asemanator cu Dumnezeu inseamna a fi mai desavarsit. Iar cu cat esti mai desavarsit cu atat vrei tot mai putin sa fii CA Dumnezeu si cu atat mai mult sa fii CU Dumnezeu. Dar toate acestea prietene sunt imposibil de inteles fiindca trebuie simtite si pentru asta trebuie sa risti sa vrei sa vezi. Ca sa iti raspund insa cat mai limpede la realitatea bruta pe care ai enuntat-o uite o realitate stiintifica: Diametrul Soarelui e de 109.1 ori mai mare decat al Pamantului. Sa consideram ca ar fi doar de 100 de ori mai mare. Daca Soarele ar fi un glob urias iar Pamantul unul mai mic am putea umple Soarele cu 100*100*100 = 1 milion de globuri numite Pamant. De peste un milion de ori este mai mare Soarele comparativ cu Pamantul! Daca nu e suficient mai sunt miliarde de alti Sori in univers ce produc lumina si pe care ii vedem ca stele fiind mai departe. Lumina iubirii straluceste in intuneric cu o evidenta de cel putin 1 milion de ori mai puternica decat prezenta nimicului. Cu toate aceste dovezi coplesitoare, noi, oamenii, am inventat miliarde de lentile heliomate cu care sa putem fi convinsi ca pe Pamant e mereu intuneric sau cel putin umbra si ca, asa cum spuneai, lumina ar putea sa lipseasca cu desavarsire. De altfel, de o mie de ani strutul stie o metoda mai simpla sa faca ce ai invatat tu acum. Cand vine pericolul constiintei si a suferintei in iubire iti pui capul in pamant si nu mai vezi ca exista. Iar „pericolul” te va ocoli din simplul motiv ca nu are rost sa isi puna mintea cu „strutul”.

X ma privi descumpanit. Nu se astepta la un raspuns, de orice fel. Prin poarta ochilor sai miopia sufletului ii oferea o imagine trista in cautare de dioptrii potrivite.